Recomand 10 artiști pe care să-i asculți înaintea altora în 2018

Vreau să încep noul an cu sentimentul ăla de bun pe care îl am atunci când descopăr muzică bună. Sentimentul e și mai mare atunci când împart cu toată lumea tot ce găsesc de bine pe internet, și ce poate fi mai frumos într-o zi de lucru (după atâta vacanță) decât muzica bună pe care să o ascultăm. Dacă nu tot anul, măcar azi, de aici de pe blog.

Aseară am stat și am buchisit o listă de artiști pe care i-am descoperit în 2017 și care cred eu că o să fie foaarte cunoscuți în 2018. Pe unii i-am pus deja pe repeat, pe alții îi ascult atunci când am mood-ul necesar. Vreau să împart descoperirile mele cu voi, pentru că dacă nu împart, nu mă simt eu bine. Și chiar sper să vă placă.

FKJ sau French Kiwi Juice e un melanj de sunete electro-jazzy-r’n’b care pe mine m-a prins de la prima ascultare, și am tot stat să inspectez după aceea, să văd despre ce e vorba. În spatele proiectului e francezul Vincent Fenton, un fost inginer de sunet al unui teatru care a studiat singur producție de muzică “on the side”. Material recent e doar primul album, cu același nume (French Kiwi Juice), dar CV-ul e deja destul de impresionant, include deja o apariție SF la festivalul Coachella 2017.

De preferat să ascultați această piesă la căldura căminului, printre așternuturi.

Despre muzica celor de la Warhaus (jumătatea mai dandy a formației Balthazar, cealaltă fiind deja cunoscutul J. Bernardt) aș putea să zic cu ușurință că ar putea să treacă drept soundtrack pentru un film franțuzesc de dragoste, în care un el și o ea și încă un el se întrec într-un triunghi amoros care mai de care mai șuchiu și mai iubăreț, dar poate că așa m-a făcut să cred videoclipul ăsta la care tocmai ce o să ne uităm:

Lo Moon – Loveless este dovada clară că un videoclip minunat poate să facă dintr-o piesă muzicală ceva ce să cucerească tot sufletul. E cazul acestei recomandări.

Lewis Capaldi – Bruises

Pe Lewis Capaldi l-am mai avut deja anii trecuți prin playlist-urile de Noapte Bună Internet de la Radio Indiegen, dar anul ăsta și cu piesa asta mă face să cred că o să răzbească din ce în ce mai mult pe calea cea bună către celebritate.

Prima dată când l-am ascultat pe Isaac Gracie, am crezut că a renăscut Jeff Buckley din cenușă. Și ce pasăre Phoenix faină s-a făcut. Sincer, piesele sunt de o melodicitate soră cu depresia, tot sper să-l fericească vreun suflet pe băiatul ăsta, pentru că vocea aia merită toată atenția din lume. Și pare și funny cu casca aia de cyberman pe cap.

Un pub londonez aproape întunecat, doar o mică dâră de lumină luminează molcom fețele celor din interior. E o liniște care cu greu se lasă încolțită de zgomote de pahare de whisky, paie jucate circular prin niște white-russian-uri și o scenă își face simțită prezența doar prin capătul luminii ăsteia care se oprește într-un cap de microfon. Dintr-o dată, ca și când gândurile trebuie spuse și nu gândite, sare melodia asta cântată live, ca o îmbrânceală de sinceritate care să te facă să simți, în aburi alcoolici, cum ți se îmbină toți atomii de vocea lui Jacob Banks.

Yonaka – Bubblegum. Eu am mereu obiceiul ca atunci când vreau să descopăr muzică bună, să intru pe Spotify, Soundcloud sau Youtube și să văd ce mai e în trend într-o săptămână anume. Trec cu ușurință peste multe piese din simplul motiv că nu mă conving titlurile. Fac asta din plictiseala unui curator de muzică amator care doar vrea să trieze și partea asta dintr-o piesă. Știu că e o greșeală, știm că am lăsat multe victime colaterale în urmă, de-a lungul explorărilor mele muzicale, dar de puține ori am dat greș. De ce știu asta? Pentru că am revenit asupra pieselor ălora de multe ori și mi-am dat dreptate. Puține sunt cele care mi-au dat peste obraz câte o palmă muzicală, iar asta este una dintre ele.

Billie Eilish – Bellyache

Fata asta face deja parte din multe playlist-uri de artiști recomandați. Nu prea mă iau eu după ele, mă țin de preferințele mele și de ce descopăr eu pe pustiurile muzicii de pe internet, dar se pare că de fiecare dată când am încercat să ascult Billie Eilish, mi-a dat cu plus. Ceea ce recomand și în continuare:

Am făcut această călătorie muzicală prin acest articol cu conștiința clară că trebuie să combin niște piese mai liniștite cu altele mai alerte. Nu am vrut să fie top, am vrut să păstrez un interes mereu accentuat de o urcare și de o coborâre în bătăile inimii. Piesa asta a lui Louis Berry poate fi ușor pusă în colecția de alergat sau de mers cu bicicleta prin oraș. Sau la birou, unde să danseze pantofii pe sub birouri.

Rhye – Taste

Cu voia dumneavoastră, nu e deloc ultimul pe listă. Rhye e una dintre vocile și muzicile care mi-au umplut urechile de plăcere acum mult timp, iar eu cred că anul ăsta în care ne aruncăm cu capul înainte ar trebui să-i acorde mult mai multe șanse. Recomand Rhye atunci când iubirea e în toi sau doar se caută printre străzi sau printre așternuturi. Iar atunci când se găsește și se atinge cu papilele gustative, ascultă neapărat Taste.

Sper că v-a plăcut ce v-am oferit aici. M-ar bucura să vă fericească muzica ce o tot găsesc. Aștept în comentarii și variantele voastre, iar de-a lungul timpului o să mai pun și eu la catastif alte și alte recomandări, pentru că așa e frumos în muzică.

La Mulți Ani și vă mai aștept pe aici.