Blog despre vrute și nevrute și nu numai
În anul 1988, într-un bloc înalt de pe Strada Basmului, pe la etajul 10, toate jaluzelele sunt trase. E întuneric în sufragerie și la lumina fierbinte a unui aparat din ăla de diapozitive, un copil pricăjit și visător de cinci ani se uită pe un perete mai mare la poze cu Valea Latoriței, Piatra Craiului,...
– Hey! – Hey… O privește. Iedera îi cădea din ceruri rochie cu spatele gol peste tot trupul, iar printre frunze i se întrezăreau vrăjile cele mai nebune ale ielelor. Sărea cu un picior înainte, cu coapsa la vedere, talpa piciorului drept abia atingea acoperișul caselor, apoi cu piciorul stâng înainte, străpungând vântul prin...
I think the first time I heard the saying “everything happens for a reason” I was somewhere at my grandparents and my mother told my grandmother not to tell me that my youngest aunt died. She just asked me all of a sudden about my aunt, I was a little kid back then and I...
POVESTIREA UNU – Nu mi-e de nimic, zise Mirel, îngândurat și trist. Mă gândeam să mai încerc azi-dimineață ceva, dar chiar nu mai vreau. Nu știu ce am… Nu știu să-l desfac și pace! Zici că-i dracu’! Vorbea cu el însuși, singur, pe un scaun imens fără spătar și cu un picior care se...
După ce plecau ai mei de acasă, mâncam zahăr cu pâine. Mult. Probabil de aia nici nu am vreun diabet. Mutam eu cu înălțimea și fizicul meu de psihic un ditamai televizorul Orion dintr-o cameră în alta doar pentru a prinde Cartoon Network pe ascuns. Ai mei ascundeau cablul în debara și-l încuiau cu...
Pe Ministrul de Chitanțe nu ştim cum îl cheamă. L-ar putea chema Semnărescu, Parafovici, Barterini sau ceva care se termină în „zovenescu”, nu prea ştiu nici eu de ce. Pe Ministrul de Chitanţe l-am pus într-o cameră cu birou din care nu iese niciodată, pentru că el nu trebuie să râdă sau să plângă,...
Nu ești pentru oricine. Curg atâtea versuri prin tine încât oamenii nu pot să țină pasul cu uraganele și vremurile și celelalte fenomene meteorologice din tine. Sunt furtuni prin ochii tăi și dincolo de obrajii tăi și printre oasele tale. Nu ești pentru oricine. Auzi, de fapt vezi, sau citești? Ai sentiment care curge...
Iubirea e modul cum te strigă pe nume diferit, dar tu știi sigur că numele tău e în siguranță pe buzele celuilalt. Omului obosit sau de toate ostenit i se ițește zâmbet în capăt de seară atunci când se culcușește în brațele de iubit. Iubirea e lucru important, e parfumul îmbinat de doi pe...
Lucrurile stau în felul următor. De fapt, mai mult stau eu acum și tastez la foc automat o postare care mie îmi devine pe rând ce trece foarte dragă. Da, pe mine când mă întrebi rapid despre România are să îmi vină în cap o ilustrație cu un MUNTE foarte mare. Nu prea am ce...
Hai să scap de fumul de țigară din cafeneaua asta, mi-am zis, și am pornit în pas leneș spre parcul Cișmigiu, pe acolo pe unde se scutură dudele și mirosul de pe asfalt, ăla de tescovină adâncă și apăsată ca marginea unei distilerii din Vaslui, se ia la trântă cu mirosul de “guano de...