Să vă zic un mic secret. Atunci când muncesc la această descoperire de care zic, există și momente când nu mă dau prea tare peste cap. Și atunci, de fapt, nu le găsesc eu primul. Le găsesc alții pentru mine. Aș zice că eu mai degrabă știu să urmăresc pe cine trebuie și îmi fac o selecție, ca un platouaș, cu ce îmi place mai mult. Pe lângă faptul că Spotify are un algoritm care mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu pe mine, recunosc că și eu sunt puțin exagerat și stau cu ochii și urechile pe o grămadă de alte playlisturi și canale (…de Youtube, în principal).
Iar ca să nu mă plictisesc, cele mai multe dintre ele oferă ceva mai mult decât melodii și artiști noi. Un format inedit, vizualuri incredibile, o atmosferă intimă. Adică, totuși, e ca în viață, trebuie să fie ceva care să mă facă să revin.
Așa că am decis să fac o mică listă cu preferatele mele într-o ordine total aleatorie (deși ideea mi-a venit de la primul exemplu, recunosc).
Cercle
Deși sunt mai mult pe dj-ală, pe cei de la Cercle sunt oleacă invidios că au venit ei cu această idee și nu eu. Ceea ce își propun organizatorii este să organizeze concerte în niște zone ireal de frumoase din lume și astfel să promoveze cultura și peisajele zonelor respective.
În România mi se pare că au devenit cunoscuți după ce BOg a pus muzică în Ambasada României la Paris și după ce OXIA a pus muzică la Peleș. Sau probabil chiar erau cunoscuți, cine știe exact, poate să-mi spună.
Dar preferatul meu este momentul când FKJ a pus muzică în Rai. Ar mai fi de menționat și a doua apariție a lui Fakear care a pus muzică apei și Møme din mijlocul Pacificului, în Tahiti.
Colors
Colors este o rampă de lansare pentru foarte mulți artiști pe care, după, i-am văzut în concert. Sau pe care îmi doresc să îi văd. Conceptul Colors este unul minimalist. Un fundal într-o culoare pastel, un artist, maximum doi (rareori trei sau cinci), instrumentele lor și niște microfoane.
Aici chiar nu știu dacă pot să aleg, pentru că sunt foarte multe „episoade” care îmi plac. O să încep totuși cu Michael Kiwanuka, despre care vă vorbeam și în ultimul articol cu muzică de pus #perepeat. Pe băieții de la Parcels i-am găsit tot aici, pe Dennys Lloyd tot aici l-am găsit. Tom Misch m-a dat pe spate, despre Majid Jordan am aflat că e de fapt un duo, iar Jack Conman a apărut, a făcut impresie cu chitara lui pusă invers și după a dispărut în neant. Sper să mai găsească drumul înapoi.
VEVO DSCVR
VEVO DSCVR este fratele mai 3D al lui Colors, dar cu muzică nu la fel de pe gustul meu. Totuși, eu sunt alături de el mereu, pentru că uneori are niște sugestii incredibile. Cum ar fi băieții ăștia de la half·alive, care aduc sentimentul ăla de vară de când aveam 16 ani. Se întâmplă asta instantaneu atunci când îi pui în căști, ia să ascultați. Tot la VEVO DSCVR l-am descoperit și pe tipul ăsta numit Nico Santos, și cred că și pe Sigrid și Tove Styrke. Ele-s din generația mai veche, când conceptul video era mai mult pe industrial.
NPR Music – Tiny desk concerts
Tiny desk concerts de la NPR oferă una dintre cele mai intime atmosfere de concert de pe YouTube. Te face să te simți că ești acolo, pus lotus, în fața scenei ăleia mici, în fața lor. În afară de artiștii care performează în fața camerelor, este o liniște foarte relaxantă.
Dar degeaba încerc să explic în cuvinte. Mai bine vă recomand câte ceva ca să placă la toată lumea. O să încep cu Tamino, un personaj care mă fascinează foarte mult în ultima perioadă, parcă am mai zis că e fiul lui Jeff Buckley pe care nu l-a avut. half•alive au apărut și la ei. Poate ar trebui să îi aducem și noi în România alo alo nino nino.
Masego și-a adus toată trupa, Daniel Caesar se simte ca acasă, iar Sampha a venit singur și a dovedit că uneori asta e suficient. Nu în ultimul rând, chiar nu în ultimul rând, recomand Sting și Shaggy, au făcut o atmosferă grozavă atunci când au venit, de parcă m-a luat nostalgia valuri.
Sofar Sounds
Se ia un club oarecare, poate fi mic, dar poate fi și mare, și se pun în el concertele Sofar Sounds, iar conceptul lor este unul și mai interesant pentru că dacă te afli în orașele unde sunt concertele (sunt și în București și Cluj-Napoca, apropo), poți participa la ele. Locația concertelor este secretă și o poți afla cu puțin timp înainte ca ele să aibă loc (dacă ești pe lista norocoșilor selectați să participe, desigur), iar despre artiști afli abia la fața locului. Suspans până la capăt, să fie treabă treabă!
Prin București mi-au plăcut Eyedrops, Moon Museum și Otherside, iar una dintre reprezentațiile la care revin des este cea a celor de la City of the Sun. Care din păcate sunt tocmai la New York. Dar pe Zak Abel l-ați văzut cum dansează? E atât de fain când se mișcă instabil, hehe. Nu? Ar trebui, luați aminte.
Mahogany Sessions
Revenim la muzica aia care se ascultă în liniște. Mahogany Sessions e un alt canal de unde îmi iau energia asta de laisez-faire. Deși mai rar descopăr artiști noi aici, pentru că de regulă se joacă la categoria mare, altceva mă atrage. Emoția pe care artiștii reușesc să o transmită cu această intimitate. Mai un bocet, mai un râset, mai o lacrimă în colțul ochilor de la RHODES cu BIRDY, Bastille, Jacob Banks, Angus & Julia Stone și Honne.
Cei de la Mahogany Sessions au și două concepte de covers unde ies niște lucruri minunate. Cum ar fi IDER cântând Kiss It Better de la Rihanna sau Jacob Banks cântând Say Something de la A Great Big World, sau KAWALA cântând mai bine Beautiful Escape de la Tom Misch & Zak Abel.
BBC Radio 1
Pe principiul una originală și-un cover merg și cei de la BBC Radio 1. E unul dintre cele mai importante surse muzicale pentru așa ceva, de fapt, pentru că aici sunt numele alea grele și celebre. Sigur, nu e numai acest concept, e totuși vorba despre unul dintre cele mai cunoscute posturi de radio din lume. Sunt încărcate pe acest canal clipuri de la festivaluri, dar și tot felul de artiști și actori care au fost intervievați. Chiar fun!
Din categoria “una de la mine, dar și mai bine de la celălalt” recomand Ben Howard – Call Me Maybe, FKA Twigs – Stay With Me (de la Sam Smith), Birdy – Passenger sau chiar Sir David Attenborough – Hello (Adele). Nu o să vă pară deloc rău dacă dați click pe fiecare dintre link-uri.
Triple J – Like A Version
Oamenii ăștia de fapt cred că au venit cu ideea. Eu așa-mi amintesc, iar dacă nu e așa, my bad. Dar cred că zic bine ce zic. Iau ei niște artiști, niște trupe, și-i provoacă să cânte cover-uri în categoria lor de emisiune numită “Like a Version”. Unele dintre ele au ajuns viraluri pe internet și cred că a fost ideea câștigătoare de promovare a acestui post de radio din Australia.
Exact ca la BBC Radio 1, dar cu întâietate, totuși, aici am descoperit aceste piese de rezistență pentru cultura mea muzicală. Childish Gambino – So Into You (Tamia), Billie Eilish – Bad (Michael Jackson), Glass Animals – Crazy (Gnars Barkley) și minunatul James Vincent McMorrow – West Coast (Lana del Rey).
O panoplie zic eu impresionantă, și dacă stau bine să mă uit așa de sus, parcă e doar o parte. Cum ar zice englezii, “I’ve only scratched the surface”. Mai am câteva canale și metode de a găsi muzică nouă, dar pe astea le zic ceva mai târziu, sigur veți fi anunțați de o nouă postare (asta și dacă dați subscribe, ce credeți).
Iar dacă aveți și voi recomandări, chiar mi-ar plăcea să le citesc prin comentarii, poate ne sincronizăm cu toții și ne facem cei mai buni și mai tari curatori de muzică bună, că se cere.
