De ce iubim?

Să nu apucăm bătrânețile necăjiți, de asta iubim. Să nu lăsăm în trecut un timp neiubit, în care să nu drăgălim cu responsabilitate plină de bunătate. Să umplem toate golurile din viață cu mici sau mari chichițe care să ne aducă aminte că am făcut, din drag pentru ființa iubită, ceva care să-i facă să spună cu seninătate că au făcut cea mai bună alegere.

Iubim pentru că așa e regula vieții, dată din moși-strămoși, în forma ei bio, de la unul la altul, chiar de la producători, chiar și pentru cei care vor să fie morocănoși toată viața. Iubim diferit, în felul nostru, totdeauna ancorați în realitate prin imaginația din capul nostru. Îndrăgostirea are aceeași intensitate la sat, cât și la oraș, la chinezi, cât și la Brăila.

Iubim pentru că prin dragoste dăm ce e mai bun din noi. Iar după ce suntem iubiți, facem în așa fel încât să scoatem ce-i mai bun din celălalt. E o provocare la care ne înhăităm cu toții, pentru că satisfacția de a câștiga iubire e la fel de intensă cum e și pierderea unei persoane iubite. Ați înțeles, ritmul inimii e la cote maxime, chiar și pentru cei cu gheață la mal.

Iubim pentru că noi credem mereu că ne pricepem să iubim, dar pe parcurs începem să învățăm cum stă treaba. Nu e o joacă, cum nu e nici concurs. Nimeni nu trebuie să îndrăgească mai mult decât altul, e pur și simplu o așezare a măsurilor egale. Dacă ar fi să fac o asemănare nelalocul ei, dar foarte întâlnită în viața de zi și mai ales la bloc, iubirea e ca atunci când reglezi apa la baie. Dacă o dai mai hăis, e prea fierbinte, dacă o dai mai cea, e ghețar pe pielea goală. Când găsești reglajul perfect, balanța care trebuie între cald și rece, atunci știi că iubești sau poți să faci baie liniștit, la temperatura optimă de iubire.

Iubim pentru că ne place cum se simte. Altfel e viața când spargi mingea copiilor care se joacă în fața blocului și ți-au spart geamul și altfel e aceeași viață când spargi o minge alături de persoana iubită. Așa cum se simte fiorul până în vârful firelor de păr atunci când aproape că îți șoptește un sărut, așa se simte și fiorul iubirii prin tot interiorul gândurillor tale atunci când faceți ceva ce vă place împreună.

Iubim pentru că e ca mâncarea. Gândește-te la felurile de mâncare pe care i le-ai gătit, pregătit ca un chef profesionist, cu plating, să nu fie deloc platonic atunci când ea le mănâncă și zice: “Doamne, ce bun e!”. Când dragostea trece prin stomac, trece de fapt printr-un filtru al bunătății care lasă endorfine prin tot corpul, cam pe la același nivel cu fericirea.

De fapt, iubim pentru că avem ce să facem cu viața asta mai bine. “Fă și tu ceva bun în viața asta, măi copile!”, ăsta ar fi îndemnul majorității de părinți din lume. Unii cred că sunt mai buni la bancă, alții se apucă de gătit, alții își pun “Photography” lângă numele de pe contul de Facebook, niște satisfacții materiale care nu ar trebui să se confunde deloc cu cele sufletești. Cel mai bine ar fi să ne luăm puțin timp de la noi și să ne gândim cum să îndrăgim mai bine. Să vedem așa, observabil, cum crește inima-n noi de fiecare dată când își face apariția iubita sau iubitul prin preajmă.

Iubim pentru că iubirea e ceea ce trebuie să fie pentru ca și tu să te poți simți iubit și ceva mai fericit.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.