Pentru că nu ești pentru oricine

Nu ești pentru oricine. Curg atâtea versuri prin tine încât oamenii nu pot să țină pasul cu uraganele și vremurile și celelalte fenomene meteorologice din tine. Sunt furtuni prin ochii tăi și dincolo de obrajii tăi și printre oasele tale.  Nu ești pentru oricine.

Auzi, de fapt vezi, sau citești? Ai sentiment care curge din venele tale așa cum curge mierea prin căldura aia topită de vară, nu poți să te oprești prin faptul că nu poți s-o oprești, pentru că se prelinge printre degetele tale cuprinzătoare și printre coaste și printre coapse și prin gambe direct în liniștea pământului. O să te îndrăgostești de lumea imperfectă, lumea de care se îndrăgostesc numai copiii, o lume în care tot ce se simte, se spune. Te atașezi de oamenii care sunt alături de tine, de omul care e cu tine și prin tine, cu toate că nici ei nu o să-ți găsească sau să îți descopere comoara care zumzăie printre pulsațiile inimii tale. Îți place să fii înțeles în sensul în care ție îți pasă, pentru că tu nu iubești oamenii pentru ceea ce sunt ei de fapt, ci pentru ce se ascunde dincolo de tot ce sunt ei de fapt. Nu o să te răsfeți printre pistruii lor, nu o să le dai complimente despre umbrele de culoare din ochii lor, o să-i simți și o să te bucuri de ce simți în iubirea lor. O să trăiești din respirația lor caldă din toiul iernii, observând de fiecare dată cum pieptul lor se ridică și se relaxează în ritmul bătăilor tale de inimă sau atunci când îți plimbă degetele prin păr. O să-ți vină să trăiești pentru modul în care pupilele lor se dilată atunci când vorbesc despre ceva ce le dă suflet, atunci când obrajii le iau foc după un compliment sau atunci când gamba ta abia ce a atins piciorul lor.

Nu, nu ești pentru oricine. Nu te vei putea stăpâni să-ți strigi iubirea de pe acoperișuri, nu o să “mergi pe burtă” și să ascunzi adevăratele motive. Ești genul de persoană care se îngrijorează pentru persoane pe care abia le vede prin piață sau printr-un bloc oarecare, care plânge pe ascuns sau fățiș atunci când simte compasiune și blând, genul de om care stă până noaptea târziu să se gândească oare ce s-a mai întâmplat cu prima iubire din generală, sperând ca totul să fie bine acolo unde-și rezeamă capul pentru a se odihni.

Pentru toate astea și câte oi mai adăuga tu, sper că ai grijă de tine.

Sper că nu vei lăsa lumea să te conamne pentru că faci gălăgie cu ce simți, să fii prea expresiv, prea moale; că nu te vei convinge să fii perfect în loc de real. Chiar sper că te vei bucura că nu ești pentru oricine, că nu impresionezi oameni care au fost construiți în fundațiile unor lumi triste. Bucură-te că te regăsești în afara unui pattern direct, că gândești diferit, pentru că e un haos care râde adânc în ființa ta și e de ajuns pentru a schimba o grămadă de vieți prin jurul tău cu haosul ăsta care râde. O să-i facă să creadă până și pe cei care nu te cred, o să fie un izvor de iubire chiar și din piatră seacă.

Pentru că nu ești pentru oricine, ești tu prin mine și eu prin tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.