Sziget 2019 – cum a fost și ce sfaturi am pentru începători

Am zis să fie niște gânduri proaspete după festivalul Sziget, pentru că nu am ce face pe drumul de întoarcere și tocmai ce mi-a intrat în cap ideea de jurnal.

Am fost pentru prima dată la un festival mai mare decât Electric Castle și tot pentru prima dată la un festival din afară.

Cu ce am rămas după, voi povesti în rândurile care urmează, sunt niște cuvinte care pot fi foarte utile, dacă vă gândiți să vă încumetați la un Sziget 2020 și așa mai departe. De celelalte încă nu știu, dar toate la timpul lor, prieteni. Oricum eu sunt fan festivaluri.

Fiind nepregătiți pentru un impact destul de mare din punct de vedere muzical + public, cel mai bine am zis să ne documentăm din timp ce trebuie făcut. Subreddit-ul de Sziget este mai mult decât util, găsești acolo orice informație îți dorești sau nu, cum să te îmbraci, pe unde găsești mâncare ieftină, ce să bei, unde să îți pui cortul mai bine, chiar și secrete, cum ar fi show-uri neanunțate pe program sau alte “flecuștețe” care pot fi folositoare.

La partea cu cortul, cel mai bine am zis să mă sfătuiesc și cu Lucian de la Mahmur.info, care a mai fost la festival și știa cum e pe acolo mai bine decât mine. Chiar dacă harta era afișată pe site, eu tot nu am înțeles, că stau mai prost cu orientarea. Mare afacere am făcut, am găsit un loc cu umbră, frumos, aproape de dușuri. Ce să mai, o plăcere!

Tot Lucian mi-a zis despre Zing Burger. Cel mai bun burger de festival pe care l-am mâncat până acum: ieftin, făcut bine, a intrat la casa sufletului vreo trei seri la rând. Pe urmă am descoperit cu Luciana un Greek Tavern care face gyros box din alea mari, să mănânce doi oameni din el, plus un loc de kurtos délicieux pentru desert.

Așa, revenind la Sziget ca un întreg. E un șoc cultural, dacă până acum ai fost doar la B’estfest, Summer Well, Electric Castle, Awake sau Wonder Day. Adică eu la festivaluri românești.

E mult mai mare și cu mult mai multă lume, de toate națiile și de toate atitudinile și părerile. Înmulțește orice festival la care ai fost cu 3 sau cu 4, dar mai bine cu 5. Oameni care se distrează diferit, care se îmbată diferit, care se bucură de concerte în moduri diferite. E și spațiul mult mai mare, e practic o insulă încăpătoare pe Dunăre, unde ești liber să îți exprimi tot haosul. Și să te rătăcești prin el.

Pregătește-te pentru un line-up care în fiecare an are să îți depășească așteptările. Chiar dacă e de Main Stage sau A38 (un fel de Hangar ca la EC, dar de 2 ori mai mare) sau alte scene mai mici. În fiecare zi cred că am descoperit niște artiști care să ne placă, doar trecând pe lângă niște scene sau auzind muzică din depărtare. La unele am rămas pe acolo, atrași. Cum ar fi Moglii.

La Main Stage, orice reper de oră îți iei pentru a sta în față, e greșit. La Electric Castle, spre exemplu, venean la trupa de dinainte de Florence and The Machine și găseam frumos un loc confortabil lângă gardul din mijloc. Cu două trei beri alături, luate din timp, locul ăla era lounge. La Sziget, însă, sunt mai multe garduri, dar oriunde ai sta, ori mori de cald, ori te împingi cu toată lumea. Dacă ești un curajos și îți place cu sardelele, recomand. Recomand și celor care vor să bată palma cu artistul preferat, să se pupe cu el sau să le cânte Josh de la Twenty One Pilots la tobe, de pe cap (nu e glumă). Dar dacă îți place să stai comod, mai bine te așezi în spate, să vezi concertul pe marile ecrane, sau pe marginile mai apropiate de scenă.

Referitor la locul din fața scenei, primele zile au fost caniculare. Dacă voiai să vezi cum e să ai propria cantitate de transpirație scurgându-se pe lângă tine, te băgai în față și ieșeai doar la final, mai slab cu 30 de kilograme sau mai subțire, făcut poster de toată mulțimea. Uiți să te bucuri de concert, uiți că ești pe lume. Unora le place, dar zic și eu pentru cei ca mine.

Un alt lucru foarte important de luat în seamă: praful de Sziget. Citeam pe Reddit de oameni care sfătuiesc alți oameni să își ia bandane de pus pe nas sau măști. Cea mai bună recomandare pe care o poate face cineva, vă zice un om care nu a purtat bandane în nicio zi. Iar acum, la o zi după fest, scot din nas chestii care nu știam că pot exista în nas. Un fel de #fuckingbontida propriu. Cine știe ce mai e prin plămâni, poate se dezvoltă o mică civilizație ca în episodul ăla din Love, Sex, Robots.

Ce să mai, orice deschidere de gură la Sziget e un nor considerabil de praf. Saluți pe cineva? Mai bine mormăi. Săruți pe cineva? E posibil să se aleagă praful de buzele voastre. Adică la propriu, se face transfer de praf. Dacă dansezi la concert, se face ceață. Dacă dansează toată lumea la un concert, nu mai distingi oameni, doar umbre. E foarte frumos pe Marte!

Căldura din aceste zile a făcut praful și mai enervant. Colac peste pupăză, alertele de căldură anunțate în megafoanele de festival au ajuns așa de repetitive, încât credeai că sunt monoloage interioare. Singurele locuri cu umbră erau vânate, iar locurile cu aer condiționat ale sponsorilor sau partenerilor de festival erau pline cu oameni. Nu se poate altfel. Dar merita să încerci. Noi chiar am reușit să găsim la standul e-On atât loc, cât și prize de încărcat telefoanele.

Unele dintre cele mai dorite concerte ale mele și ale Lucianei au avut loc la acest festival. Twenty One Pilots, Foo Fighters, James Blake, Jungle, Elderbrook, Maribou State, Florence and The Machine, Parcels (descoperiți live chiar acolo), Tove Lo, Tamino, Mura Masa, Blackwave și chiar Macklemore. A fost un răsfăț pentru noi să îi auzim și să îi vedem live. E foarte frumos când mai pășești în Narnia, credeți-mă, iar Sziget e un motiv să faci asta.

7 zile. Cu încă aproape două zile pe drum, 9 zile. Dacă nu ai bilete de avion luate din timp, ia-ți gândul. Mai bine îți iei din timp de pe Vola.ro hehehe. Dacă nu ai mașină sau un prieten cu mașină care să meargă și el din România până la festival, atunci cea mai bună soluție este Flixbus. Abia intrați pe piața noastră, este metoda cea mai comodă de transport până la Budapesta și înapoi. Aer condiționat, scaune care se lasă pe spate să poți dormi, câteodată și prize de încărcat telefoanele (asta depinde de mașini sau firmele care le operează). Pregătește-te de drum lung, sunt vreo 17 ore cu tot cu pauze, din București până la Budapesta. Pe urmă încă o oră cu tramvaiul și un tren până la insula Obuda, unde se ține Sziget Festival. Ia o carte cu tine sau filme, Insula Iubirii, descarcă serialele preferate offline, că e timp să le faci pe toate.
Am uitat de tren? Aia e, nu e o soluție. Încă.

Ce vreau să spun eu mai sus e să fii gata de o cursă lungă. E o vacanță pe cont propriu acest festival și o să îmbini atât plăceri cât și neplăceri.

Plăceri:
– Muzica, of course. Că pentru line-up se vine, în principal;
– Insula Libertății, o îmbinare de culturi și activități și chiar obiceiuri proprii. Practic, evadezi într-o altă lume în miniatură, plină de culoare, de mesaje despre pace, prietenie, iubire și dragoste de mediu;
– Outfit-uri care mai de care mai ciudate și mai colorate, o desfătare să le privești și să fii uimit de creativitate la tot pasul;
– Organizare on point când vine vorba despre mâncare și băutură, cu standuri multe și în locuri random, fără cozi mari;
– Toalete și dușuri fără cozi mari, cu apă caldă, rece doar atunci când îți dorești;
– Mâncare bună și ieftină, magazin Aldi în interiorul festivalului (cum e Lidl la Electric Castle) de unde să îți iei ingrediente pentru făcut sandviciuri sau chiar grătare (au un Aldi Grill Zone chiar lângă supermarket);
– Tips and tricks: pentru mancare și mai ieftină, la cam 15 minute de mers în afara festivalului e un Auchan. Poți mânca fără griji acolo și te poți aproviziona cu tot felul pentru camping;
– La câtă lume e aici, nu se poate să nu găsești oameni prietenoși, cu care să mai schimbi o vorbă, o veselie. Chiar și de la tine din țară (looking at you, Pandutzu);
– Zone de chill, de joacă, de plajă, de bălăceală în Dunăre, de activări care mai de care. O mulțime de lucruri de făcut.
– Mereu lucruri noi pe care să le descoperi în fiecare zi de festival, domuri, activități, circ, artisticării în aer liber. Chiar nu ai cum să te plictisești.

Neplăceri:
– Multă lume, cum spuneam, înseamnă diferite moduri de a vedea acest festival. Asta înseamnă și că te vei îmbulzi, vei fi îmbulzit, îți vei primi bere în cap sau chiar pahare goale în tâmplă, dacă nu ești atent;
– Mesajele de protejare și dragoste de mediu sunt niște recomandări pentru multă lume, dar mulți preferă să lase un jeg în urmă, de parcă e Mad Max. Voluntarii de festival își fac treaba cu vârf și îndesat, lasă totul lună în urmă, dar totuși…
– Beția înseamnă, pentru unii oameni, că pot profita de alcoolul ieftin față de cel din țara de baștină. Iar asta, pentru ei, înseamnă băut până la refuz, moment în care nu mai văd ce se întâmplă în jur. Sunt într-o legănare continuă și fără noimă, iar impactul inevitabil nu le face niciun rău, așa că trebuie să suporți;
– Zic să fii pregătit să observi că, în comparație cu cocalarii de la noi, cei din țările pe care le vedem noi mai civilizate chiar îi întrec. Sper să fii înțelegător;
– Praful și căldura accentuează foarte mult cele de mai sus. Răcoarea devine un lux la acest festival, și trebuie prețuită foarte mult.

O aventură, o ieșire din zona ta de confort, o experiență care te eliberează, un haos care, luat cu totul, e cum te regăsești muzical și așa, ca om. Un festival care definește cât de complexă e lumea și cât de multe stări îți poate da. Cel puțin o dată pe an pentru cei curajoși sau o dată la câțiva ani pentru cei mai cuminți, recomand Sziget Festival. Pentru că trebuie.

Dacă mai erau și alte lucruri de spus, nu mai știu, dar sunt sigur că ar mai fi multe de zis și de povestit. Dacă și tu ai recomandări, stări sau tot felul de lucruri ce au legătură cu Sziget, aș vrea să le citesc în comentarii :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.